Istoria Monaco

There are many books written about the long and exciting history of Monaco and the Grimaldi Family. Below, you will get a condensed version of this history.

Originile Monaco până în secolul al XIII-lea

Din cele mai vechi timpuri preistorice și antichitate, Stânca din Monaco iar portul său natural a servit drept refugiu populațiilor primitive, apoi navigatorilor care navigaseră din Est. În secolul al VI-lea î.Hr., se crede că un trib ligurian care s-a stabilit în regiune a dat numele Monaco.

După fenicieni, din secolul al II-lea î.Hr. până în secolul al V-lea d.Hr., romanii s-au mutat în regiune. Au folosit malul mării din Monaco, care a luat numele de „Portus Herculis Monoeci” (Port d'Hercule).

De la începutul secolului al VI-lea până la sfârșitul secolului al X-lea, regiunea a suferit multe invazii. Abia în anul 975, contele de Provence a reușit să scape de sarazini, marcând astfel începutul unei noi ere.

În 1162, a lui Genova autoritatea asupra coastei Liguriei a fost recunoscută de împăratul Frédéric I Barberousse, din Porto Venere all the way to Monaco.

În 1191, împăratul Henric al VI-lea a cedat în cele din urmă Stânca Monaco Genovai, împreună cu portul și pământurile adiacente. Genovezii au instalat o colonie pe Stâncă și au construit un fort (1215), care a devenit punctul de frontieră la vest de Republică.

In 1270, a civil war in Genoa opposed the Guelfes, supporters of the Pope, and the Gibelins, supporters of the Germanic Roman Emperor. Following a victory won by the Gibelins, many Guelfe families were banished into exile, including that of the Grimaldis.

Perseverând, această puternică familie de patricieni genovezi a întrecut viclenia istoriei și s-a stabilit pe Stânca Monaco la începutul Evului Mediu. Ca răspuns la exilul impus familiei Guelfe, cetatea Monaco a fost luată prin surprindere la 8 ianuarie 1297 de o trupă condusă de François Grimaldi, supranumit „Malizia”.

Secolele XIII-XIX: Familia Grimaldi

Charles Grimaldi, conducătorul familiei Guelfe, a intrat în posesia Stâncii la 12 septembrie 1331, dar și-a asumat titlul de „Domn al Monaco” abia în 1342. În 1346 și 1355, soții Grimaldi au dobândit domniile și feudele de Menton și Roquebrune. Împreună cu cea de la Monaco, aceste domnii urmau să cuprindă teritoriul Principatului între 1633 și 1861.

Înainte de moartea sa în 1454, Jean I a făcut unele aranjamente fundamentale în testamentul său care ar constitui baza succesiunii în Casa de Monaco pentru următoarele cinci secole. El a decretat că copiii de sex masculin vor reuși prin ordinul primogeniturii: dacă nu ar exista descendenți bărbați, abia atunci s-ar fi chemat femeile, cu condiția ca urmașii lor să ia numele și stema Grimaldi.

În secolul al XV-lea, Domnul a fost recunoscut în special de către Ducele de Savoia și, în 1512, de către Regele Franței: toate vasalajul la Genova a dispărut astfel. Lambert Grimaldi, care a fost Suveran Lord al Monaco între 1458 și 1494, a fost Consilier și Camelean al lui Carol al VIII-lea al Franței; această relație privilegiată la cel mai înalt nivel de stat a extins activitățile lui Rainier I și Carol I.

Alianțe i-au adus pe lorzii Monaco să se apropie de Franța, să lupte împotriva Napoli, să cadă sub protecția Spaniei din 1524 până în 1641, înainte ca regele Ludovic al XIII-lea al Franței, prin Tratatul de la Péronne (1641), să repoziționeze în cele din urmă Principatul în sfera de influență a Franței.

In 1633, the Spanish Chancery recognized the title “Prince of Monaco” which had been used as early as 1612 by Honoré II when signing his notarial deeds. The Treaty of Péronne declared attribution of the fiefs of Le Valentinois, Carladès, Les Baux and Saint-Rémy to Prince Honoré II and his son.

În decembrie 1678, Ludovic I a promulgat statutul juridic al Principatului, cunoscut și sub denumirea de „Codul Ludovic”. Atașarea „Fortului d’Hercule” față de Franța în 1793 nu a durat, deoarece drepturile și prerogativele prinților le-au fost restaurate prin Tratatul de la Paris din 1814.

Un francez contemporan, abatele Dupaty, a carui carte din 1785 "Călătorii prin Italiaa găsit Monaco „plin cu trei bărci de pescuit și o navă olandeză... două sau trei străzi de stânci perpendiculare; opt sute de nenorociți mor de foame; un castel degradat; un batalion de trupe franceze; câțiva portocali, măslini și dud, împrăștiați pe câțiva acri de pământ, ei înșiși împrăștiați peste stânci; cam așa este, aproape, imaginea Monaco... tot aici este sărăcia și nenorocirea în extremă.”

Secolul al XIX-lea până în prezent

Carol al III-lea și-a vândut drepturile la Menton și Roquebrune Franței în februarie 1861, printr-un tratat în care o clauză prevedea crearea unei uniuni vamale între cele două state. Aceasta a fost încheiată în 1865.

The Société des Bains de Mer was created in 1856, together with the Casino. Several hotels were built on the Plateau des Spélugues which, in 1866, was given the name “Monte-Carlo” (Mount-Charles, after the name of the reigning Prince).

Aflați mai multe despre istoria acestei perioade în cadrul nostru ghid pentru Cazinoul Monte Carlo și istoria acestuia.

Fiul său, Prințul Albert I, supranumit „Prințul Navigator” sau „Prințul Savant”, a fost responsabil pentru marile progrese realizate în științele vieții la începutul secolului al XX-lea. În 1910, Prințul Albert I a fondat cunoscutul Muzeu de Oceanografie din Monaco, pe care l-a lăsat în testament Institutului Oceanografic pe care îl fondase la Paris.

În 1911, a dat Monaco o structură constituțională. Institutul de Paleontologie Umană, dedicat mai ales cercetării, a fost inaugurat la Paris în 1920.

În 1922, prințul Ludovic al II-lea i-a succedat la tron. Sub domnia sa, în 1933 a fost creat Comitetul Medico-Legal din Monaco, schițând bazele Convențiilor de la Geneva din 1949. Între timp, la 8 iulie 1948, Principatul a devenit membru al Organizației Mondiale a Sănătății.

În 1949, prințul Rainier al III-lea (Rainier Louis Henri Maxence Bertrand Grimaldi, prinț de Monaco) a urcat pe tron. Domnia sa a fost cea care a transformat cel mai mult Principatul. A intensificat și diversificat activitățile introduse sub cele trei domnii precedente, nu numai în domeniile politic, diplomatic, internațional, economic și social, ci și în cel al educației și sportului, al sănătății, științei, culturii și comunicării. El a adăugat și o dimensiune industrială Principatului.

În 1955, Ranier III a început să facă curte și, în cele din urmă, s-a căsătorit cu starul de film Grace Kelly (citește povestea fascinantă despre cum s-au cunoscut și cine era ea).

La 17 decembrie 1962, Prințul Rainier al III-lea a înzestrat Principatul cu o nouă Constituție.

În 1976, fiul lui Ranier al III-lea, Prințul Albert, a absolvit Lycée Albert Premier din Monaco și și-a continuat studiile la Colegiul Amherst din Massachusetts, SUA. A studiat economia, muzica, literatura engleza si stiintele politice.

În 1993, Ranier III a obținut admiterea lui Monaco ca stat membru în Organizația Națiunilor Unite. La 5 octombrie 2004, după o procedură care a durat șase ani, Principatul Monaco s-a alăturat Consiliului Europei ca al 46-lea stat membru al acestei organizații. La ceremonia oficială de la Strasbourg, Prințul Albert al II-lea a declarat, în numele tatălui său, Prințul Rainier al III-lea: „Admiterea Principatului Monaco în Consiliul Europei este pentru mine, ca și pentru toți compatrioții mei, un subiect de satisfacție legitimă și mândrie. Sunt foarte fericit că Monaco a fost admis într-o organizație inspirată de astfel de aspirații nobile datorită diversității bogate a națiunilor pe care le reprezintă.”

La 31 martie 2005, Consiliul de Coroană al Monaco a transferat regența micuțului regat prințului Albert, moștenitorul tronului, spunând că prințul Rainier nu-și mai poate îndeplini atribuțiile de monarh. Pe 6 aprilie 2005, Prințul Rainier al III-lea a murit din cauza unei insuficiențe de organ, iar Prințul Albert a devenit Albert al II-lea, Prinț Suveran de Monaco.

Cronologia Prințului Albert

31 martie 2005 -Consiliul de Coroană al Monaco transferă regența micuțului regat prințului Albert, moștenitorul tronului, spunând că prințul Rainier nu-și mai poate îndeplini atribuțiile de monarh.

6 aprilie 2005 -Prințul Rainier al III-lea moare din cauza unei insuficiențe de organ, iar prințul Albert devine Albert al II-lea, prinț suveran de Monaco.

6 iulie 2005 -Recunoaște public paternitatea fiului său, Alexandre, născut din Nicole Coste, o însoțitoare de bord din Togo.

12 iulie 2005 -Prima parte a învestirii oficiale ca conducător al Monaco este Liturghia la Catedrala Sf. Nicolae, care marchează sfârșitul perioadei de doliu pentru Prințul Rainier.

17 noiembrie 2005 -Partea a doua a învestirii oficiale este ceremonia de înscăunare de la Catedrala Sf. Nicolae.

16 aprilie 2006 -Călătorie la Polul Nord cu sania de câini pentru a evidenția încălzirea globală.

1 iunie 2006 -Recunoaște paternitatea fiica sa, Jazmin Grace Grimaldi, născută dintr-o fostă chelneriță americană, Tamara Rotolo.

2 martie 2007 -Prezidează ceremonia de deschidere la Paris a Anului Polar Internațional, un program de cercetare cu accent pe regiunile polare, care implică 50.000 de oameni de știință din 63 de țări.

28 ianuarie 2008 -Este numit unul dintre „Campionii Pământului” ai Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP).

22 aprilie 2008 -Primește premiul UNEP, care recunoaște persoanele care arată un lider extraordinar în problemele de mediu.

5-14 ianuarie 2009 -Finalizează o expediție la Polul Sud evaluând impactul climatic asupra Antarcticii pe parcurs. El este singurul șef de stat care a vizitat ambii poli.

23 iunie 2010 -Palatul anunță logodna Prințului Albert cu Charlene Wittstock, în vârstă de 32 de ani, o fostă înotătoare olimpică și profesoară din Africa de Sud.

1 iulie 2011 -Prințul Albert se căsătorește cu Charlene Wittstock în cadrul unei ceremonii de nuntă civilă în sala tronului din Palatul Monaco.

2 iulie 2011 -O a doua nuntă, o ceremonie religioasă, inclusiv Liturghie, are loc în curtea principală a Palatului din Monaco. Ceremonia este transmisă celor 3.500 de invitați care nu au putut încăpea în interiorul palatului.

14 decembrie 2015 -Prințului Albert i se acordă Premiul Global Advocate 2015 de către Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, pentru munca sa în cercetarea schimbărilor climatice și eforturile de conservare a mediului.

octombrie 2016 -Buys his mother’s (Grace Kelly) childhood home in Philadelphia, with the idea of turning it into a museum or offices for foundation work.

For more than seven centuries, the Grimaldi Family has presided over the Principality of Monaco’s destiny. This remarkable longevity is a good illustration of the national unity between the Princes and the people of Monaco.